11 solutii care iti armonizeaza viata de cuplu

Certuri dese, accese de gelozie, problemefinanciare, pierderea unei sarcini - sunt cateva dintre problemele care pot afecta viata de cuplu. Despre posibilitatile de rezolvare ne vorbeste psihologul Madi Vasile.

In multe cazuri, este necesar ajutorul specializat din partea unui psiholog. Cuplurile pot discuta cu un psihoterapeut care le poate face cateva recomandari. 

In cadrul Atelierului de psihologie de la Constanta(Psihologia: arta de a iubi viata), din perioada 20-22 februarie, va avea loc o discutie pe aceasta tema, unde cuplurile pot adresa intrebari si pot afla informatii suplimentare despre sanatatea in cuplu. 

Ne certam des. Inseamna ca nu ne potrivim?

Mai curand inseamna ca aveti monologuri simultane in loc sa purtati un dialog, ca il auziti pe celalalt, dar nu il ascultati, ca il priviti, dar nu il vedeti, in sfarsit, inseamna ca, in loc sa comunicati, doar spuneti cuvinte. Iar daca, dupa ce va trece supararea, realizati ca v-ati certat "dintr-o prostie", mai poate insemna si ca aveti prea mult timp.

Cat de normala este gelozia in cuplu?

Normal sau anormal, iata doi termeni dificil de definit. Ce inseamna "normal"? Ce este "normal"? Cine decide ce este "normal" sau nu si dupa care reguli? Pe de alta parte, e un fapt de observatie comuna frecventa ridicata cu care gelozia apare in viata cuplurilor, iar acest criteriu poate indica, statistic vorbind, normalitatea. 

Fireste, cand gelozia devine impovaratoare, ea devine indicatorul unei stari cvasiperpetue de nesiguranta, neincredere, inadecvare, teama, egocentrism, imaturitate. In consecinta, iti sugerez ca, in loc sa te intrebi cat de "normala" e gelozia intre parteneri, sa reflectezi mai indeaproape la cat de multumita te simti in relatia ta. Astfel, ai posibilitatea de a considera gelozia drept unul dintre variatele aspecte ale vietii in doi, un "ingredient" al acesteia, daca vrei. Care poate da savoare ori... dimpotriva!   

Ce pot face pentru a evita micile conflicte?

Comunica! Adica fii atenta si la punctul de vedere al celuilalt. Asculta, empatizeaza, intelege. Imagineaza-ti, fie si pentru o clipa, ca te afli in locul lui. Sigur exista o bruma de adevar in ceea ce spune. Un adevar nu neaparat diferit de al tau. Vorbiti pe rand, fara sa va intrerupeti – e o forma de respect! Priveste opiniile pe care le aveti ca fiind doar diferite, nu obligatoriu conflictuale. Transformati contrariile in motive de a va redescoperi unul pe celalalt. E important sa va completati, nu sa semanati pana la identitate.

Situatia financiara ne poate afecta relatia?

Da, in masura in care "finantele" au avut rol in stabilirea relatiei voastre. Da, daca nu va puteti imagina traind dincolo de un anumit standard de viata, cu care sunteti obisnuiti, fie ca vorbim de prea putini bani, fie de prea multi! Da, atunci cand vedeti in partener doar un companion de "vreme insorita". Nu, atunci cand relatia voastra e matura, armonioasa si trainica. Si cand a renunta la celalalt e ca si cum ai renunta la tine.

Cum imi pot da seama ca ma insala?

Dupa parerea mea, pusa astfel, intrebarea sufera un viciu de logica. Mai concret spus, daca relatia voastra este ok si nu ai niciun motiv sa te gandesti ca partenerul te insala, e pur si simplu inutil, deplasat si distructiv sa incepi sa cauti indicii care sa deconspire o infidelitate imaginara. Practic, iti autosabotezi viata, linistea sufleteasca si increderea reciproca dintre voi.

Invers, daca relatia voastra "scartaie" si niciunul dintre voi nu pare dispus sa vorbeasca despre problemele pe care le aveti ori sa incerce sa remedieze in vreun fel situatia, iar aceste aspecte sunt motive suficiente pentru a-l suspecta de infidelitate - pentru probarea careia ai strans deja si unele indicii - probabil ca asa si este, drept pentru care intrebarea se goleste de continut.

Cum putem trece peste pierderea unei sarcini?

O sarcina pierduta e un accident dureros in viata oricarui cuplu care isi doreste sa-si implineasca dragostea, sperantele si visele printr-o noua viata, care sa le semene si sa le apartina. Si nu cred ca poate determina sfarsitul unei relatii in care partenerii au "crescut" unul langa altul, pana la maturitatea deciziei de a avea un copil. Ambii parinti sufera, poate diferit, dar la fel de intens, desi, uzual, in astfel de situatii tindem sa acordam mai multa atentie mamei. Cu siguranta ca puteti trece si peste aceasta incercare a vietii, asa cum ati procedat si in alte situatii in care v-a fost greu: impreuna! Si, fireste, incercand din nou.

Cum ii arat cat de important e pentru mine?

Cu oricare gand, zambet, atingere sau cuvant, prin care el se va simti inteles, acceptat, iubit. Cu fiecare gest care transmite increderea, siguranta si caldura pe care le simti in relatia voastra. Pe scurt, cu orice te-ar face fericita! In masura in care voi doi formati un intreg, el va intelege cat de important este pentru tine, tocmai pentru ca a devenit parte din tine.

M-a lovit o data. Daca o va mai face?

Discutati despre acest lucru, pentru a intelege, impreuna, radacinile ascunse ale unui astfel de comportament. Teama de recidiva este justificata, atata vreme cat a fost trecut pragul psihologic al primei palme. Din nefericire, violenta domestica, fie ea si numai de limbaj, a devenit un "loc comun" al zilelor noastre. Iar daca problemele de acest gen persista, va sugerez sa apelati la un specialist.

Cum il conving sa impartim sarcinile casnice?

Cu rabdare, cu tact si... cu mici recompense, indiferent cat de "dezastruos" indeplineste sarcinile la care te referi, mai ales la inceput. Exista barbati care considera ca rolul feminin in cuplu presupune si asumarea intregului set de indatoriri domestice, invocand modelul "femeii-eroina" preluat din familie, grupul de prieteni, literatura sau expectatii personale. Si "fluturat" asiduu de media, in reclamele la detergenti.

Cel mai bun lucru este sa vorbesti cu el si sa afli ce motive il determina sa considere sarcinile casnice prilejuri de enervare, oboseala, plictis sau chiar desconsiderare a "rolului" de barbat. Pe de alta parte, nu uita sa iei in calcul si sarcinile "extra-casnice" pe care le face (cumparaturi, carat de sacose, plata facturilor, schimbatul buteliei, reparatii prin casa, dusul si adusul copiilor la si de la scoala etc.) si pe care, poate, el nu ti le reproseaza daca nu le observi!

Avem probleme in "pat". Cum il conving sa vorbeasca?

Disfunctiile de dinamica sexuala reprezinta, de cele mai multe ori, subiecte "tabu" intre parteneri, deoarece interfereaza puternic, prin sentimente de jena, teama, nesiguranta, inadecvare si chiar umilinta, cu cele mai intime paliere psihologice ale persoanei afectate: individualitate, autoperceptie, autoevaluare, stima de sine; in consecinta, afecteaza Eul in ansamblul sau. 

Ele au o etiologie complexa, in care aspectul psihologic joaca un rol foarte important si care, prin perpetuarea problemei, poate deveni factor de mentinere sau chiar de agravare a problemei. In orice caz, dincolo de a trata drept o chestiune de orgoliu reticenta cu care cel afectat este dispus sa discute despre ce i se intampla, intrebarile puse cu tact si intelegere, la momentul potrivit, il pot face sa se deschida, treptat, catre comunicare, catre acceptarea problemei cu care va confruntati si, mai ales, catre necesitatea consultarii unui specialist in domeniu.

Simt cum se indeparteaza de mine. Ce pot sa fac?

Spune-i deschis ce simti. Nu te framanta singura, pandindu-i reactiile, "citindu-i" gandurile si interpretandu-i comportamentele, cautand cu incordare justificari "plauzibile" pentru atitudinea lui distanta. Comunicarea fireasca, profunda, in legatura cu ceea ce te ingrijoreaza, iti va oferi lamuririle de care ai nevoie, precum si modurile in care puteti indrepta lucrurile. 

Nu-i reprosa "raceala", "distanta", aparenta indiferenta! Probabil ca n-a intentionat sa te raneasca, ci doar sa iti atraga atentia. Poate ca, fara sa-ti dai seama, chiar tu ai provocat aceasta reactie, intr-un moment – sau mai multe! – in care el a avut nevoie de tine si tu nu ai fost acolo. Sau poate ca este preocupat de ceva si ori nu stie cum sa iti spuna despre ce e vorba, ori incearca sa rezolve singur situatia. 

In orice caz, indiferent ce probleme apar in cuplu, ele sunt provocate de actiunile ambilor parteneri. Din acest motiv, tot impreuna trebuie sa gasiti solutii la ele. Nu e niciodata numai "vina" unuia sau a altuia, asa cum indeobste ne place sa credem.